Evenimentele importante ce au marcat orașului Bistrița de-a lungul istoriei sale
- 106-271 e.n.: Cea mai mare parte din actualul judeţ Bistriţa-Năsăud era inclusă în provincia romană Dacia, vestigiile care dovedesc acest fapt sunt castrele romane de la Orheiu Bistriţei, Ilişua şi Livezile.
- 1241: La 22 martie 1241 a apărut prima menţiune documentară a oraşului, în Codexul de la Echternach, sub numele de Târgul Nosa.
- 1241-1242: Aşezările Bistriţei şi împrejurimile au fost devastate de hoardele tătare, în drumul lor spre centrul Europei.
- 1245: A fost atestat documentar conventul dominican.
- 1264: În a doua parte a secolului al XIII-lea, la 16 iulie 1264, Papa Urban al IV-lea a pomenit într-un document în limba latină ţinutul "Bistriche", adică Bistriţa, atunci când a intervenit pentru returnarea de către Ştefan (fiul lui Bela al IV-lea) a satelor şi pământurilor Bistriţa, Rodna, Jelna şi Crainimăt către regină, căreia i-au aparţinut din vremuri. Acesta este şi primul document păstrat care atestă existenţa aşezării Bistriţa.
- 1266: Este amintită la Bistriţa prezenţa unu turn întărit cu rol de apărare.
- 1268: A fost atestat documentar conventul franciscanilor
- 1268: S-a construit mănăstirea minoriţilor, "viris religiosis fratibus minoritus et domino cruciato frater Detrico"
- 1274: Statutul de domeniu al reginei a indus prezenţa în fruntea oraşului a unui comite numit de către aceasta. (1274 - primul comite amintit în documente).
- 1295: Magistratura de comite era ocupată de către "magister Vivianus", comite al camerei regale, fapt care presupune funcţionarea unei monetării în oraş. În deceniile următoare, comitele Bistriţei deţinea şi dregătoria de comite al secuilor
- 1295: A fost atestat documentar conventul hospitaliţilor.
- 1295: Din anul 1295 datează primul document care aminteşte de Spitalul Piariştilor, ridicat în partea de vest a aşezării, pe locul actualei parohii romano-catolice. Episcopul de Alba Iulia, după ce în anii anteriori locuitorii din Aldorful de Jos au decapitat doi dintre preoţii acelei parohii, a numit preot al parohiei dintre Hospitalieri.
- 1303: S-a construit mănăstirea dominicană, "frater Cristianus prior predicatorum de Bysterci".
- 1316: S-a construit mănăstirea franciscană.
- 1330: La 29 decembrie 1330, oraşul a intrat în jurisdicţia regelui Ungariei, Lodovic de Anjou, bistriţenii fiind scoşi de sub jurisdicţia voievodală (de către regina Elisabeta, soţia lui Carol Robert). Tot în acest an s-a instituit ca prim for de judecată funcţia de jude.
- 1349: Bistriţa a primit din partea regelui Ungariei, Lodovic de Anjou, statutul de "civitas".
- 1353: Prin actul regelui Ludovic de Sigismund, din 24 aprilie 1353, oraşul Bistriţa capătă dreptul de a avea pecete proprie şi de a organiza un târg anual scos de sub jurisdicţia voievodală ori nobiliară.
- 1361: Apare documentată breasla măcelarilor. În a a doua jumătate a secolului al XIV-lea, meşteşugurile s-au diferenţiat, au apărut primele organizaţii ale meşteşugarilor - breslele. Mai sunt amintiţi în această perioadă: postăvarii, aurarii, brutarii, blănarii, croitorii, curelarii, cizmarii şi alţii.
- 1366: Regele Ludovic I a dispus respectarea dreptului deplin la alegerea anuală a judeţului şi juraţilor prin învoirea tuturor oaspeţilor şi locuitorilor din Bistriţa. De la aceste funcţii erau excluşi nobilii stabiliţi în district. Juzii şi juraţii localităţilor din district puteau fi instalaţi doar cu acordul magistratului din Bistriţa.
- 1367: Un act din acest an făgăduia acordarea unor statute cu privire la "meşteşuguri şi la preţul produselor" în care să fie incluse şi drepturile existente la acea dată. Acelaşi act sublinia faptul că oraşul era interesat în a-şi deschide porţile meşteşugarilor, "oameni cinstiţi", orice meşteşug ar cunoaşte ei şi care ar voi să se aşeze în oraş.
- 1405: Bistriţa a fost confirmat ca oraş liber regal.
- 1409: Sigismund de Luxemburg acordă bistriţenilor dreptul de a ridica ziduri de apărare în jurul oraşului.
- 1409: S-a construit casa sfatului.
- 1439: Regina Elisabeta a dăruit unele posesiuni în district lui Desideriu de Losoncz.
- 1440: Gregoriu de Bethlen a fost recompensat de către Regina Elisabeta cu alte sate.
- 1452: Regele Ladislau Postumul donează oraşul Bistriţa împreună cu cele 20 de sate din împrejurimi, lui Iancu de Hunedoara, cu titlul de Comite Perpetuu.
- 1458: După moartea lui Iancu de Hunedoara, conducerea oraşului i-a revine lui Szilagyi Mihaly, care a fost primit cu ură de către saşii din Bistriţa şi din district. Aceştia, conduşi de primarul Thummel, s-au răzvrătit împotriva regimului fiscal la care a fost supusă Bistriţa de către Iancu de Hunedoara şi apoi de către comiţii regali care i-au urmat. Răscoala a fost înnabuşită cu repeziciune de către Szilagyi.
- 1459-1489: Regele Matei Corvin a acordat nu mai puţin de 13 privilegii bistriţenilor, prin care sunt întărite vechile privilegii şi libertăţi.
- 1464: S-a răscumpărat libertatea oraşului de la Matei Corvin pentru suma de 6000 forinţi.
- 1484: A fost încheiat inelul interior al incintei fortificate.
- 1487: Erau finalizate săparea şanţurile de apărare. Ulterior, lucrările au adus îmbunătăţiri sistemului de fortificaţie prin dublarea incintei în zona Porţii Spitalului, a Porţii Ungureşti şi a unor diguri în colţul de nord-vest, în afara Turnului Croitorilor, ajungându-se în final la un sistem defensiv, ce cuprindea trei porţi principale, cu 11 turnuri de curtină, fiecare dat în grija uneia din breslele oraşului.
- 1500: A fost ridicată Casa Andreas Beuchel (Ion Zidaru).
- 1529-1546: Bistriţa a fost stăpânită de Petru Rareş.
- 1531: Dupã o perioadã de conflict dintre Pentru RareÅŸ ÅŸi judele (primarul) BistriÅ£ei, Thomas Werner, cei doi au fãcut pace. Drept dovadã a aliantei dintre cei doi, voievodul i-a oferit lui Werner capul unui nobil bistritean (Andreas Beuchel) care, la un moment dat, l-a trãdat, trecând de partea moldovenilor.
- 1564: S-a trecut la religia reformată.
- 1601: Deşi era încheiat un armistiţiu între generalul Basta şi Sigismund Bathory, auzind de cruzimea generalului, apărătorii oraşului au închis porţile acestuia, şi sub conducerea căpitanului Nagy Albert s-au început pregătirile pentru respingerea unui eventual atac sau chiar asediu.
- 1602: La 1 februarie 1602 generalul Basta a ajuns la zidurile oraÅŸului, pornind asediul dinspre Aldorf.
- împărăteasa imperiului Austro-Ungar, Maria Tereza, hotărăşte să ridice împotriva năvălirii tătare un riguros sistem de graniţă militară, care s-a extins şi pe valea Rodna, valea Şieului şi valea Someşului; astfel, la Năsăud, a fost înfiinţat Districtul Grăniceresc Năsăud.
- 1758: Marele incendiu.
- 1786: Oraşul Bistriţa a devenit sediu al comitatului Bistriţa-Năsăud.
- 1786: S-a construit în Bistriţa prima biserică românească (str. Crinilor).
- 1855: S-a hotărât introducerea iluminatului public în oraş prin montarea de lămpi cu petrol în zona centrală a oraşului.
- 1856: S-a construit Sinagoga.
- 1862: După această perioadă, fortificaţiile oraşului au fost demolate, oraşul extinzându-se treptat dincolo de ziduri.
- 1865: A fost numit ca şi guvernator al zonei pe Borosnyai Pal, un om hotărât să lupte pentru cauza comunităţii reformate din Bistriţa.
- 1870: S-a construit Şcoala Agricolă.
- 1885: Prefectul judeţului, Banffy Dezső a construit o casă parohială şi l-a mutat pe preotul Valyi Elek.
- 1886: A fost inaugurată linia de cale ferată Dej-Bistriţa.
- 1886: S-a construit Casa Comitatului.
- 1887: S-au construit Cazărmile (1887, 1888-1890).
- 1893: S-a cumpărat catedrala din Bistriţa, fostă a minoriţilor, de către biserica greco-catolică. A fost întabulată în anul 1895.
- 1896: S-a construit Gewerberein (actuala casă municipală de cultură).
- 1910: S-a construit Gimnaziul German.
- 1912: S-a construit Şcoala Primară de Stat.
- 1900: A fost aprobat proiectul apeductului, fiind finalizat între 1906 şi 1912.
- 1913: S-a definitivat sistemul de canalizare.
- 1913: A fost inaugurată uzina electrică şi s-a introdus în oraş iluminatul electric.
- 1944: În toamna acestui an, majoritatea populaţiei germane din Bistriţa şi împrejurimi a fost obligată de către autorităţile hitleriste să se evacueze din cauza frontului. Majoritatea celor evacuaţi s-au stabilit definitiv în zone din Austria şi Germania. Doar o minoritate a revinit la sfârşitul războiului, pentru ca mai târziu cei mai mulţi să emigreze în Germania.
- 1968: În urma reformei administrative din acest an, Bistriţa a devenit reşedinţă a judeţului Bistriţa-Năsăud.
sursa:
wikipedia.org
Ioan D. Rusu, "Bistriţa ghid turistic", ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2007
[ Sus ] [
0 Comentarii - Adaugă comentariu ] [ vizualizări: 9
]